Încă puţin şi vin iar sărbătorile de iarnă, ce preced mese festive cu familia, prieteni sau alte persoane apropiate. Urmează să te întâlneşti cu aceştia în diverse locaţii în care compania poate fi care mai de care mai importantă. În aceleaşi locaţii vei servi diverse gustări şi nu numai, cine ştie ce ospăţuri pantagruelice te aşteaptă.
Românul are tendinţa, în cazul de faţă, să pară educat, nu să fie. Nu spun că nu le ştii sau te cert dacă ţi-au scăpat unele, dar ar trebui din când în când să-ţi aminteşti câteva reguli de bun simţ, ce te diferenţiază de regnul animal.
Prin urmare, citez din lumea lui Al. O. Teodoreanu, zis şi Păstorel, prinţul gastronom, autohton al perioadei interbelice, un învăţător ce avea un fel special de a spune şi atunci când era vorba despre o banală pârjoală.
Fiind un om cultivat, Păstorel deţinea un stil aparte, atât pentru operele culinare, cât şi pentru viaţa de zi cu zi. Astfel, reiau pe scurt câteva fragmente din articolul vremii, ce avea să se numească „Ţinuta”, rânduri publicate în „Adevărul Literar şi Artistic”, nr. 675 din 1933.
Al. O. „Păstorel” Teodoreanu, (1894-1964)
Când inviţi pe cineva la masă, nu-i faci un serviciu. De aceea trebuie să-i dai tot timpul impresia că te simţi onorat că a primit să petreacă un ceas sau două sub acoperişul dumitale. Expresia: a face cinste (a plăti) e o grosolănie. Cinste îţi face cel care acceptă.
Du mâncarea la gură, nu gura la mâncare. Patrupedele se apleacă la nutreţ, e drept, dar n-au ce face.
Dacă cineva îţi pune întrebări când eşti cu gura plină, fă-l să aştepte.
În nici o împrejurare şi sub nici un motiv, nu băga cuţitul în gură: e fioros! Brânza, după ce o tai, o aşezi pe pâine şi o duci la gură (cearcă numai şi să vezi dacă nu poţi).
Dacă sticla cu vin e pe masă, ai grijă ca paharul vecinei din stânga să fie totdeauna plin. Dacă cea din dreapta stă alături de un mojic, trebuie să ai grijă şi de ea.
E bine să mulţumeşti gazdei la plecare, pentru clipele pe care le-ai petrecut în casa ei, dar nu-i spune cum te scoli de la masă: merci! Nu-i chic.
Comportă-te când eşti singur la masă, ca şi cum te-ai comporta la un dineu de gală.
Hai că nu e aşa de greu. Acum este timpul paharului de toast. Ţine numai de tine cu cine rămâne să-l bei, să nu zic cine mai rămâne cu tine să-l bea. Depinde, poate, de cum te-ai comportat la masă. Cine ştie?
Bucură-te de căldura sufletească a oamenilor într-adevăr valoroşi care te însoţesc în călătoria vieţii şi îţi urez sărbători frumoase alături de oameni frumoşi!
Spune şi prietenului care a lipsit de la ora de bune maniere, cu o distribuire mai departe pe Facebook.
Haide 2018, căci noi suntem pregătiţi!
Închei acest articol cu o mână de versuri ale inegalabilului cu ale sale înclinări spre plăcerile bahice:
Pentru subtilul amator
Care-şi respectă al său gât,
E bună apa de izvor,
Dar ca uzaj extern. Atât!
[…]
Două lucruri mai alină
Al meu chin şi a mea boală:
Damigeana când e plină
Şi femeia când e goală.
[…]
Oare nu-ţi mai aminteşti,
Vorba din bătrâni lăsată?
Din beţie te trezeşti,
Din prostie niciodată.
