Povestea masinii rosii

Știi ce se aniversează în acest weekend? Este și motivul pentru care abordez acum acest subiect. Scuderia Ferrari participă în cursa numărul 1000 din Formula 1. Este un număr fabulos, dacă ne uităm la cei 70 de ani de victorii. Pentru cunoscători, poate știți că nu este cel mai prielnic moment al căluțului cabrat în motorsport. Despre asta e susținerea, să fii acolo și când lucrurile nu sunt atât de roz.

Hai să-ți spun o poveste.

Mai demult ți-am promis că o să-ți scriu despre legenda roșie. Sincer să fiu, aveam alt scenariu în cap, despre o idee faină citită într-un articol: capacitatea aceste mașini de a opri timpul în loc. Acel moment când trece un Ferrari pe lângă tine și pur și simplu te oprești să-l admiri. Doar această minunăție roșie are o asemenea putere. Dar voi fi autentic și voi scrie despre o experiență proprie, probabil printre primele din viața mea, în adevăratul sens al cuvântului.

Toate acestea se datorează împrospătării memoriei de către o imagine găsită pe Pinterest. Voi divaga din nou și trec la subiect. Nu mă pot abține când este vorba despre pasiunea roșie.

Chiar creatorul ei, Enzo Ferrari, spunea că dacă îi dai unui copil un set de culori și îl pui să deseneze o mașină, cu siguranță o va face roșie. Am subliniat acest aspect, pentru că vorbesc de primele mele amintiri, memorie conștientă.

Nu cunosc premisele evenimentului. Să nu spun prostii, presupune că aveam vârsta la care aș putea forma o amintire, să zicem 2-3 ani. Cert este că vizualizam un salon de spital în brațele mamei mele cu o mașinuță roșie în mână.

Mașinuța despre care îți vorbesc, a fost scăpată de la etaj, moment ce mi-l amintesc prin următoarea secvență: Mama mea deschide fereastra salonului spre a-mi arăta tatăl. Probabil de un entuziasm inconștient am scăpat-o.

Imediat am început să plâng, mama m-a dus repede pe scări. Nu știu de ce, dar îmi amintesc acele aplici de perete de spital în formă de capsulă, jumate albe, jumate verzi (cei care s-au născut în anii ’90 sau mai demult, înțeleg la ce ma refer 🙂 ).

În această coborâre mă întâmpină tata cu mașinuța recuperată.

Ne-am întors în salon. Mașinuța ușor deformată, printr-un gest previzibil al mâinii mele de înainte și înapoi, se mișca armonios pe roți. Zâmbetul mi-a revenit pe chip.

Aici se încheie această frântură de memorie. De aici a început totul.

Ardoarea, pasiunea pentru mașini, dar mai ales pentru cele roșii.

Întotdeauna aveam în minte imaginea mașinuței roșii, dar niciodată nu puteam să mi-o amintesc exact.

În seara aceasta (11.03.2019), în timp ce dădeam scroll la propunerile date de Pinterest, văd o mașină galbenă. Tresar dintr-o dată fără să-mi dau seama de ce. Dau click pe ea și văd la sugestiile acesteia, modelele pe roșu. Atunci m-am iluminat. Imediat a apărut reacția:

ASTA ERA!