Camasa cu maneca scurta sau cum s-o dai in bara cu stilul vestimentar

Cămaşa, un articol des întâlnit în garderoba unui bărbat, poate avea forme catastrofale uneori. De blamat este cel care o cumpără, nu cel care o vinde. Deşi poate fi o lovitură puternică în plexul stilului vestimentar, nu poţi învinui un mic întreprinzător care încearcă să facă nişte bani, doar dacă ar exista o autoritate supremă în sensul acesta şi mă rog, trăim vremuri primitive.

O cămaşă cu mâneci scurte este ca şi corpul uman fără un membru, îl poţi folosi, dar nu arată exemplar, un handicap din cauza căruia vei fi observat de privirile superioare ale cunoscătorilor.

Obişnuiam să port aşa ceva în anii adolescenţei, dar nu mă poţi blama, plus că mi se părea confortabil. Ca oricare alt tânăr în creştere, îmi cumpăra mama haine. Ea, săraca, îmi cumpăra cămăşi cu mânecă lungă, dar cine să o asculte, mai ales pe timpul verii. Mă gândesc cum aveam eu cel dintâi îndrumător şi că îi dădeam cu piciorul. Anii au trecut şi am început să mă educ.

În primul rând, conştientizează dacă eşti în situaţia în care ţi se cumpără haine de către altcineva ca tu să le porţi. Până la urmă, e de ajuns o povară pentru fiecare. De ce să încarci pe altcineva cu mai multe? Fiecare este responsabil pentru persoana sa.

Evită să-ţi cumperi cămăşi din complexe precum IDM, Dragonul Roşu, Europa, etc. Acestea sunt exemple de zone unde se vând astfel de produse. Desigur, aceste elemente vestimentare au ajuns şi prin mall-uri, pe la branduri comerciale. Dacă gaseşti şi alte magazine cu astfel de produse, le poţi evita pe viitor şi să le incluzi în prima categorie de zone comerciale unde nu ai voie sa calci.

Dacă ești în căutarea alternativelor, există două variante: dacă vrei să rămâi în spectrul cămășilor, alege cămașa din in. Despre ea vei găsi aici.

Iar dacă nu vrei neapărat cămașă, dar vrei ca imaginea ta să rămână în picioare, alege tricoul polo. Mai multe detalii despre el poți citi aici.

Unul din factorii apariţiei acestui produs este perioada comunistă, în care toţi erau muncitori. Măcar aşa se putea simţi mai bine şi nea Costache, care în fiecare zi toridă de vară trebuia să conducă autobuzul cu ambreiaj greoi şi fără aer condiţionat. Desigur, îi oferea o aparentă stare de confort. Din fericire, acele vremuri au apus, iar motive să-ţi cumperi o astfel de cămaşă sunt tot mai puţine.