Se duce şi martie şi mai că soarele începe să domine zilele însorite de care ne putem bucura de acum încolo. Dacă încă nu te-ai obişnuit cu o camaşă ce să-ţi consolideze imaginea, iţi ofer alternativa mai puţin formală, practică şi comodă a tricoului polo ce te va scoate din momente de impas. Eu îl prefer mai mult spre sfârşitul săptămânii sau când am activităţi în aer liber, dar te scuz dacă îl porţi în corporaţia în care lucrezi. Totuşi, dacă te-ai gândit tu la un mix dintre camaşă şi tricoul polo şi a ieşit cămaşa cu mânecă scurtă, te rog să uiţi de ea. Pentru mai multe motive să te dezveţi de acest obicei, intră aici.
Definiția teoretică a tricoului polo, pentru toată lumea, reprezintă tricoul cu guler, cu 2 sau 3 nasturi pe fentă, cu un buzunar ce poate fi adiţional la piept şi manşete cu terminaţii elastice de aproximativ 1 cm. Acest tricou este numit datorită fondatorului, dar şi a practicabilităţii ca tricou de tenis sau golf.
Șablonul tricoului polo
Tiparul autentic al tricoului polo vine dintr-un material tricotat, nu ţesut, ce este caracterizat printr-o textură pronunţată ce poartă numele de bumbac pique. În cazurile particulare tricoul este găsit şi sub formă de jerseu, cu o textură mai fină. De asemenea, compoziţia materialelor poate înlocui bumbacul cu lână, de cele mai multe ori cea merino, mătase sau fibre sintetice. Tricourile polo cu o compoziţie ca cea enumerată ultima, te sfătuiesc să le porţi doar în activităţile sportive.
Bumbac pique
Istoria acestui element vestimentar vine din sport, ca o soluţie la ţinuta pentru teren din tenis. Era o vreme în secolul XIX, începutul secolului XX, când trenul superior era acoperit de o cămaşă cu mâneci suflecate, iar partea de jos era acoperită cu pantaloni din flanel. Numai tenis nu puteai să joci cu o astfel de ţinută.
Jucători de tenis în Canada, cca. 1900
Căci aşa e în tenis, serva a venit din partea multiplului campion francez, René Lacoste. Soluţia ingenioasă a acestuia a redus cămaşa ineficientă şi incomodă pe terenul de tenis la un tricou cu guler elastic ce era ridicat în zilele toride de joc pentru protecţia gâtului. Acesta era de culoare albă şi avea o structură mai largă, implicit comodă în această situaţie. O altă particularitate importantă ce a fost subliniată la prima apariţie a lui René, în 1926 la U.S. Open, a fost aşa numita „coadă”, unde partea dorsală a tricoului era mai lungă decât cea frontală.
René Lacoste în acțiune purtând tricoul său semnătură, 1926
Urmarea a venit anul următor, cu adăugarea logoului pe partea stângă a pieptului tricoului, o identitate de marcă devenită istorie peste ani. Şi când te gândeşti că totul a pornit de la o poreclă.
René Lacoste și al său crocodil pe pieptul stâng al jachetei, 1927
Ingieniozitatea campionului de Grand Slam, ajuns la un număr de 7, a venit din necesitatea reducerii unor probleme create de fondatorii tenisului tradiţional și anume: mânecile rulate ce aveau tendinţa să coboare au fost înlocuite cu mânecile scurte ale tricoului în cauză, partea superioară a tricoului putea fi oricând desfăcută prin intermediul nasturilor, alegerea texturii a venit din considerente de respiraţie şi rezistenţă, iar „coada” avea tendinţa să reţină tricoul în pantaloni de unde deseori ieşea.
Iar de aici până la începerea comercializării „tricoului cu crocodil” a fost doar un pas, făcut în 1933.
Pe celălalt continent, deşi erau alte obiceiuri, apăreau aceleaşi probleme. La sfarşitul secolului XIX, jucătorii de polo erau dotaţi cu un echipament din care făcea parte o cămaşă deficitară şi groasă ce diminua flexibilitatea jucătorului pe parcursul înfruntărilor. Se poate spune că aici s-a născut cămaşa button-down. Fiind un joc în viteză, se dorea ţinerea gulerului în poziţie, aşa că au apărut ce doi nasturi drept ancoră. Sesizarea unuia dintre conducătorii brandului american de cămăşi, John Brooks, a dus la implementarea în masă a producţiei de cămăşi ce aveau caracteristica respectivă, în 1896, dar acest subiect îl vom dezbate mai în amănunt într-o ocazie viitoare.
Jucători de polo în Midland, Texas, cca. 1900
Ideea este ca toată această tevatură pe tema echipamentului incomod, i-a făcut să surâdă la ideea campionului din tenis şi au adoptat-o imediat.
Ulterior au aparut şi logourile acestora, luând viaţă în 1920, când jucătorul de polo Lewis Lacey a adus pe piepturile acestora o broderie cu un jucător de polo, după design-ul unui club de polo din Buenos Aires.
Aici apare paradoxul. Deşi tricoul cu guler al jucătorilor de tenis a apărut înaintea adoptării sale de către jucătorii de polo, acesta obţine titulatura universală în anii ’50 drept „tricou polo”. Aceasta era inițial denumirea cămăşilor purtate la început de către jucătorii de polo.
În 1972 apare creatorul de modă, Ralph Lauren, care asociază această denumire cu una din liniile sale atemporale. Aceasta devine o lovitură de marketing, deoarece s-a asociat cu logoul jucătorului de polo, ce subliniază denumirea elementului vestimentar, care de fapt s-a fondat în tenis.
Ralph Lauren într-o campanie Polo, 1972
Desigur, pentru cunoscători şi producătorii „tricoului cu crocodil”, acesta îşi păstrează denumirea de tricou de tenis.
Aceeaşi poveste a fost şi în lumea golfului. Când codul vestimentar a devenit mai lejer, s-a adoptat ţinuta tricoului de tenis, la jumătatea secolului XX.
Prin urmare, din cele de mai sus rezultă o definiție pragmatică a tricoului polo, ce consider că ilustrează adevăratul mers al lucrurilor. Tricoul inventat de fondatorul unui brand, René Lacoste, preluat şi făcut popular sub denumirea sa generică, Polo, de fondatorul altui brand, Ralph Lauren, ambele la fel de sus cotate.
Mai departe, îţi subliniez câteva aspecte care sunt mandatorii când porţi tricoul polo.
Cu riscul de a mă repeta, gulerul are rolul de a proteja gâtul şi se ridică doar în cazul unor activităţi sportive în aer liber sub un soare puternic. Doar atât, pentru alte motive, scoate-ţi această idee din cap. Nu vreau să vorbesc despre acei indivizi cu un astfel de obicei, însă menționez că anumiți producători desenează brandul pe partea exterioară a gulerului, motiv pentru care aceștia țin să-l afișeze. Fac reclamă pe banii lor. Evită-le! Şi pe acestea, şi pe cele cu diferite logouri şi inscripţii pe corpul tricoului.
Şi nu în ultimul rând, fereşte-te de boala calului gigantic de pe piept. Într-o zi te va purta el pe tine.
Pe cât de comun, pe atât de simplu este de purtat. Gama pantalonilor este foarte largă, de la blugi până la pantaloni de bumbac şi chino. Încălţămintea poate varia de la o simplă pereche de pantofi de vară, până la încălţăminte mai sport sau chiar tenişi.
Dilema dacă să-l porți sau nu cu jachetă, a se înțelege sacou, este undeva la mijloc. E mai mult un joc şi depinzând de situaţie, este posibil să pară forţat. Depinde de gradul de curaj şi extravaganţă al purtătorului.
Sunt sigur că ai un tricou polo pe acasă. Iar dacă nu, ar fi cazul să-l cumperi, mai ales că urmează vremea bună. Vezi să nu pocnească pe tine, dar nici să se vadă ca pe umeraş. Există un echilibru la mijoc. Cât despre nasturi, nu-i închide pe toţi. A fost cândva o vreme, dar nu prea se aplică aici, deoarece era vorba de cămaşă.
Te rog să nu cauți o alternativă în cămașa cu mânecă scurtă. Este hidoasă! De ce să o eviți, citește aici. Iar dacă nu te poți dezlipi de cămașă pe timpul verii, alege-o pe aceea din in. Îmi vei mulțumi mai încolo. Despre ea găsești aici.
Nu rata orice ocazie de a evada din rutina zilnică, iar de contextul te prinde într-un astfel de tricou, va fi mai mult decât bine. Tu cât de des îl porţi?
Sper că ai rămas cu informaţii noi, iar dacă achiesezi la imaginea de bărbat corect din toate punctele de vedere, dă mai departe această idee pe reţele sociale pe care activezi. Dacă simţi că te putem ajuta în vreun fel, nu ezita să-mi scrii la adrian@bester.ro.
