Ca de luni, ca de început de sezon friguros.
Trăieşti într-o lume, dacă nu rea, foarte rea. Involuntar! Suntem oameni şi asta spune totul despre noi. Uneori se întâmplă şi fără rea voinţă. Două exemple ce-mi trec acum prin minte sunt experimentul Stanford şi un altul, făcut de Darren Brown. Despre primul vei găsi imediat detalii, la o simplă căutare de Google – a fost şi ecranizat într-un film. Despre al doilea voi detalia puţin. A fost regizat un spectacol despre o persoană special aleasă care intra în diferite situaţii sociale. Soarta acesteia era decisă de publicul asupra căruia se făcea experimentul. Aceştia, în fiecare caz, alegeau situaţia negativă, mai penibilă, poate amuzantă pentru ei. S-a ajuns într-un final să-i însceneze individului moartea şi ce crezi? Publicul a ales pentru. Ştii vorba aia, după ce mor, mă ajuţi. Un şoc, doar un moment şi îşi vor reveni la starea generală.
Mă refer la tine, domnişorule, care poate încă eşti la început de drum. Poate este timpul să pleci într-o călătorie lungă, departe de casă. Sau poate ai plecat deja, dar nu eşti sigur de drumul pe care l-ai ales. Nu te teme. Dă-i înainte! Nu te lua dupa turmă, după: „fă aşa că ştiu io” sau „nu mai fă aşa, că nu e bine”. Este vorba doar despre frica lor. Nu, nici nu trebuie să te gândeşti la asta. Este foarte posibil să zică mai departe, fără măcar să fi trecut prin filtrul propriu. Dar ştiu ei ce e ăla? Să te împotmoleşti dintr-o astfel de cauză nici nu se pune problema. Drumul tău este sus sau spre acea direcţie. Poate uneori îţi vor arăta că au dreptate. Este doar un moment, nimic mai mult. Dacă pierzi o luptă, nu înseamnă că pierzi războiul. Arată-le, într-un final, că toate credinţele lor sunt limitate şi crede-mă, când vei ajunge în acel moment, nu te aştepta să-ţi dea dreptate, tot vor găsi o scuză. Te oboseşti de pomană. De la tata am învăţat o vorbă: „Scuzele sunt pentru vinovaţi.”
Lumea e plină de hateri şi ai tot mai multe motive să nu-ţi laşi imaginea călcată în picioare de un neica nimeni.
Unul din mentorii mei a parafrazat cândva, într-un articol de-al său, un banc ce i se potriveşte foarte bine cadrului românesc: „Ştii de ce în iad toate cazanele cu smoală ale tuturor ţărilor sunt păzite, însă doar cel românesc nu? Pentru că dacă vrea cineva să iasă din cazan îl vor trage ceilalţi înapoi!”
Sunt aici în materie de prieten sau sprijin în adevăratul sens al cuvântului, depinde cum vrei să mă vezi. Scrie-mi pe adrian@bester.ro sau intră aici, este posibil să-ţi fie mai uşor să aflii ce îţi lipseşte.
A expirat vremea celor care par şi a venit momentul celor care sunt. „Ţipă” destul de tare cine eşti prin ceea ce faci. Iar pentru a ieşi din această îndobitocire socială, fă un pas înainte şi dă mai departe acest material menit să trezească adevarata valoare în bărbaţii adormiţi din cauza „umbrelor”.
Foloseşte butoanele de mai jos pentru distribuire, iar noi încercăm cu tot ce avem în putere să te inspirăm pe Facebook, Instagram sau Pinterest.
Bine ai venit în lume! Şi ţine-te tare! Ăsta e doar începutul.
Acum te las cu un mesaj motivaţional de-al lui Sly. Nu l-am ales la întamplare având în vedere situaţia sa, iar dacă eşti interesat, caută despre cum a reuşit să se ridice din mulţime când nimeni nu a crezut în el.
