Când spun fotografie mă refer la scrierea luminii. De pe vremea lui Aristotel se ştia de camera obscură: fenomenul de a introduce lumină într-o cutie, ca imaginea să fie proiectată invers, pe partea interioară; până la descoperirea alchimiştilor care au observat că, în prezenţa luminii, clorura de argint îşi schimbă proprietăţile. De acolo a plecat totul.
Ca acestea două să se îmbine, a urmat cale lungă. Abia în 1829, Joseph Nicephore Niepce a fixat o imagine pe o placă metalică cu depunere de halogenură de argint. Astfel a apărut prima experienţă fotografică a lui Niepce, după cum se vede mai jos.
Din acel punct, până la apariţia aparatelor foto actuale, lucrurile s-au mişcat mai repede. S-au creat metode fizice din ce în ce mai bune pentru a transpune pe hârtie memoria suprinsă într-o fotografie, până când tehnologia a ajuns la un nivel să transforme tot ce era fizic în format virtual. Şi tot ce apăruse până atunci, evolua cu un singur cuvânt în faţa denumirii iniţiale: digital. Orice a devenit aşa. De la cele mai mediocre, până la cele mai performante aparate au ajuns digitale. Cât despre evoluţia camerelor de pe telefoanele mobile, este altă poveste.
Oricine este fotograf astăzi. Cine nu are cont de Instagram? Cu toţii suntem profesionişti acolo. Cu mai puţini sau mai mulţi bani strânşi, oricine îşi cumpără ori un telefon mai dichisit, ori o cameră cu un ecran mai mare.
Propunerea mea, nu ai nevoie decât de cel mai amărât dslr sau slr, în funcţie de aptitudini şi capsule ale timpului păstrate. Poţi face minuni cu aşa ceva.
Este nevoie de un antrenament minim. Asta, în funcţie de timpul fiecăruia. Însă acestea sunt ponturile pe care ţi le vinde oricine. Aşa ceva găseşti la orice colţ, iar lumea este plină de profesionişti, pregătiţi sau nu.
Secretul este comunicarea. Întotdeauna am spus-o şi o spun că relaţia dintre fotograf şi client este foarte importantă. Cu atât mai mult că elimin cei doi termeni ce îi fac atât de distanţi şi aleg să îi numesc prieteni. Cu cât este mai puternică şi autentică conexiunea dintre cel ce fotografiază şi cel fotografiat, cu atât calitatea pozelor va creşte exponenţial, iar rezultatele pozelor dorite vor fi peste aşteptări. Contează cum te văd ca fotograf. Şi te consider un prieten, un tip alături de care aş schimba idei ocazional, sau poate alături de care mi-ar plăcea să lucrez în viitor. Nu te încadrezi în aceste tipare, nu lucrez cu tine. Vorbesc despre calitate, iar în asemenea condiţii îmi asum dreptul să refuz ce consider că nu va avea un rezultat cel puţin satisfăcător.
Cât despre tine, zâmbeşte şi bucură-te de viaţă, va ieşi un cadru bun cu siguranţă.
2 comments
Cerasela Bortos
Tare frumos ai realizat acest articol, iar incheierea e cireasa de pe tort!
bes7er
Mulțumim frumos! 🙂