Maleta

Astăzi vorbesc despre ceva mai puţin formal, foarte plăcut şi din ce în ce mai preferat de bărbaţi, în ultimul timp.

Un alt factor ce m-a determinat să vorbesc despre acest element vestimentar a fost reacţia unei neveste asupra podoabelor lânoase ale bărbatului, de care nu mai încăpea. Afară bătea soarele pe pârtiile din Straja, întreţinute cu zăpadă artificială, iar ea sorbea din cafea bombănind că nu mai suportă maletele soţului, care mai de care mai colorate, mai groase, ce trebuiau împachetate cu atenţie şi grijă pentru acea vacanţă la munte. Ulterior, apare şi domnul cu una dintre maletele sale semnătură. Zâmbeam în colţul gurii, reamintindu-mi cât sunt de interesante şi practice.

Maleta – pulover pe gât, este cunoscută popular în unele regiuni ca helancă, ori cuvinte cheie din engleză, recunoscute internaţional, precum turtleneck, polo neck, roll neck sau termeni populari în anumite colţuri ale lumii: skivvy. Aceasta reprezintă un tip de îmbrăcăminte din categoria tricotajelor sau puloverul, aşa cum îl ştii, dar dotat cu o prelungire în zona gâtului, ce de obicei poartă tendinţa de a se plia parte peste parte pentru a crea un strat dublu de protecţie împotriva frigului şi itemperiilor. Această pliere are şi un rol estetic, deoarece odată îndoită pe interior se ascunde cusătura zonei circulare a gâtului.

Cea mai simplă formă a maletei este de tip mock, fabricată dintr-un strat subţire de tricotaj ce se menţine aproape de corp pe toată suprafaţa acestuia, având un caracter elastic. Sunt unele variante dotate cu fermoar, însă sunt de evitat.

Uitându-ne înapoi în istoria apariţiei maletei, aceasta îşi găseşte originile în timpurile medievale. Cavalerii purtau un tip de armură flexibilă, alcătuită din zale metalice care provocau luptătorilor iritaţii severe. Iritaţiile şi chiar rănile de la gât erau cele mai frecvente. Nu numai că erau extrem de dureroase, dar îi împiedicau pe cavaleri să îşi rotească rapid capetele în luptă. Această restricţionare a mişcării a fost, evident, o mare problemă atunci când încearcau să se apere în timpul unei lupte. Astfel, a apărut un articol de îmbrăcăminte care le putea proteja gâtul şi trunchiul de armura aspră şi grea.

Maletele au apărut în Europa în timpul secolului al XVI-lea, deşi această versiune era mult mai elaborată decât familiarul stil minimalist pe care îl întâlnim în ziua de azi. Acest top a inclus un decolteu ridicat alcătuit din multe volane voluminoase, ce formau un guler proeminent. Regina Elisabeta I a Angliei şi alţi membri ai înaltei societăţi au favorizat acest stil la momentul respectiv. În acea vreme, mărimea şi volumul pliurilor erau un indicator al statutului.

Regina Elisabeta I a Angliei, 1575

Au ajuns populare abia în secolul al XIX-lea, perioadă în care erau purtate de atleţi, marinari, muncitori sau ofiţeri navali datorită caracterului practic.

În secolul XX au început să fie purtate de artişti, filozofi sau intelectuali, formând un stil pe atât de simplist pe atât de impunător, subliniind ideea de casual şi comoditate întru scopul creaţiei.

Acest element vestimentar a ajuns un simbol ce i-a creat imaginea filozofului Michel Foucault.

Michel Foucault, 1952

De asemenea, era un element vestimentar imperios în garderoba oricărui bărbat cu finanţe în perioada anilor ’70, după ce au fost observate a fi purtate de actori europeni în prestaţia din filme, precum Marcello Mastroianni şi Yves Montand.

Catherine Deneuve și Marcello Mastroianni, 1972

Termenul de polo neck a apărut din engleza britanică. Unii spun că acest element este derivat din echipamentul jucătorilor de polo cu aceleaşi linii ale gâtului; prea numitul creator de modă, Ralph Lauren a făcut un cuvânt cheie din aceste litere.

La fel de popular era şi în lumea artistelor, purtate de Audrey Hepburn sau Greta Garbo.

Audrey Hepburn, 1956

De asemenea, este susţinut şi de personalităţi din emisfera politică: Vladimir Putin, George Papandreou.

Vladimir Putin și George W. Bush

Pe celălalt continent, în America, după anii ’20, celebrul Noël Coward a creat din acest element vestimentar, un trend scurt pentru clasa medie, ulterior feminiştii transformându-l într-un element unisex.

Noël Coward, 1965

În 1950, maleta neagră a devenit un semn distinctiv al existenţialiştilor. La mjlocul secolului XX, acest element a fost absorbit de moda de duzină. Cu toate acestea, maleta a început să fie văzută ca o ofensă pentru formalitate, concret, reprezentând elementul anti-cravată pentru cei care ar respinge ţinuta formală.

Maletele foarte elegante, cu ţesătură din mătase, au avut de asemenea succes în moda americană.

De-a lungul istoriei, maleta a avut funcţia controversată de a înlocui ţinuta clasică, alcătuită din cămaşă şi cravată. Cele mai aprige conflicte au avut loc în restuarante de renume sau la nunţi, când cele din urmă au fost înlocuite cu cele dintâi.

În aceeaşi măsură, în aceeaşi perioadă, acest element a ajuns să facă parte din cultura Preppy, odată cu studenţii care o purtau subliniind un nivel de îngrijire adecvat. Acest aspect a devenit important pentru imaginea sa în America. Filtrarea acestui element către Marea Britanie şi Europa s-ar traduce într-o versiune intrată la apă.

Astfel, o serie de bărbaţi celebri din America au optat pentru această piesă de îmbrăcăminte. Printre aceştia:

Elvis Presley, 1968

Steve McQueen în „Bullitt”, 1968

Paul Newman în „Winning”, 1969

Colin Firth în „Bridget Jones’s Diary”, 2001

Denzel Washington la premiera filmului „Flight” de la Berlin, 2013

Nu în cele din urmă, fondatorul fenomenului Apple, Steve Jobs, a dus utilitatea şi confortul acestui articol la un alt nivel. Maletele lui Steve Jobs erau concepute de vestitul designer Issey Miyake. Steve Jobs a dorit să îşi creeze un fel de ,,uniformă” personală, o semnătură proprie, asta şi din dorinţa de a economisi timp şi de a fi mult mai practic şi productiv în viaţa de zi cu zi. Astfel, Miyake i-a creat aproximativ o sută de malete negre, Jobs hotărându-se că asta va purta pentru restul vieţii sale.

Steve Jobs, 1955 – 2011

Ulterior, maleta a ajuns un moft pentru adolescentele suple, aceasta subliniindu-le silueta. Nu a mai durat mult până când Holywood-ul a început să exploateze imaginea femeii purtând acest element vestimentar.

La nivel de compoziţie, pe o scară ascendentă, vorbim numai de bumbac, lână şi caşmir în diferite concentraţii.

De precizat că există şi varianta de a purta cămaşă pe sub un astfel de pulover. Nu consider că este o idee rea, însă mai greu de digerat şi va mai lua ceva timp până să ajung să o port astfel.